January 30th, 2011

in vermont

azi în vermont. Azi în vermont k s-a jucat cu o plastilinoidă din bobițe de celuloid galben lipicioase, din care puteai face lanturi de atomi sau o minge totală pe care s-o turtești cu pumnul cu fluturaș. asistenta a trebuit să-i mute branula la mîna dreapta, pentru că stînga a început să i se umfle cînd i-a hranit fluturașul. lecții și pentru părinți, la cărat lemnele aduse de meșterii care au onorat comanda pe la ora 9. celălalt meșter, tataie, șefule, nu a mai răspuns la telefon. urăsc meșterii care nu răspund la telefon și menajerele care nu răspund la telefon. mi-a răspuns, ce-i drept, un nene al menajerei, care mi-a spus că menajera făcea o treaba foarte grea, punea covoare pe sîrmă și le bătea (le scotea din casă, le punea pe sîrmă și le așeza la loc pe fiecare cu ajutorul meu) și dădea o sută de mii pe transport. și apoi intrebarea nenelui, ce sunt eu, profesoară? aici s-a oprit discuția. Menajera fără soț, cu trei copii și cu vreo cinci milioane pe lună nu a mai putut face față celor patru ore de munca grea. am cărat și eu vreun metru cub de lemne, salvîndu-le cu bucurie la fiecare braț de hoții înfrigurați din noapte. apoi am făcut un duș fierbinte și mi-am dorit să nu fac pneumonie. din cînd în cînd îmi pipăiam cele trei bluze, mă temeam să nu fie ude toate la piept, de la zapada topita de pe lemne. Mi-am ținut vreo jumătate de oră degetul cu așchie în spirt. acum mă culc.